Punerea in opera

Punerea în operă a stabilizatorului se va face pe baza unui caiet de sarcini şi a unui proiect de execuţie întocmite de unităţi specializate.

Procedeul de stabilizare a solurilor implică următoarele operaţii:

A. Încercări preliminare de laborator

1. determinarea tipului de pământ conform SR EN ISO 14688/2-2005
2. determinarea în laborator a următoarelor încercări:

• conţinut de apă;
• indice de plasticitate;
• structura granulometrică;
• conţinut de materie organică;
• umiditatea optimă de compactare a pământului.

3. se determină volumul de material care trebuie stabilizat.

B. Tratarea solului cu stabilizatorul

a)  înlăturarea stratului superficial de sol existent;

b) se scarifică şi se afânează solul  pe adâncimea de 20-30 cm, funcţie de trafic şi se creează panta transversală;

c) se adaugă în cisterna de apă stabilizatorul; se recomandă utilizarea unei soluţii în diluţie de 1 litru de la 1000 litri apă; soluţia rezultată stabilizează o cantitate de cca 35,5 m³ de pământ.  

d)  cisterna pulverizează soluţia rezultată uniform pe suprafaţa de lucru;

e)  se amestecă pământul şi soluţia până  la omogenizare.

f)  se pot realiza în 2 straturi succesive cu grosime de max 15 cm, în total  30 cm.

g) în cazul în care umiditatea stratului din pământ ce urmează a fi stabilizat este mai mare decât umiditatea optimă, aportul de soluţie se face mai concentrat, scăzându-se diferenţa de apă care se află în surplus în stratul de pământ; se procedează asemănător, prin creşterea cantităţii de apă (diluţie mai mare), în cazul când umiditatea acestui strat este mai mică decât cea optimă.

h) după crearea pantei transversale pentru scurgerea apei, se compactează materialul rezultat cu cilindrii compactori cu rulouri netede, cu pneuri sau micști. Se aplică 10-12 treceri pentru a se asigura un grad de compactare de min 98 %;

i) se închide suprafaţa rezultată cu tratamente simple sau duble.

j) după terminarea lucrărilor se vor monta semne avertizoare pentru interzicerea circulaţiei;

k) drumul poate fi dat în circulaţie  după 72 ore de la aplicarea soluţiei; în acest timp trebuie verificată umiditatea drumului tratat, pentru a se urmări procesul de întărire;

l) după 72 ore stratul final stabilizat poate să rămână neacoperit şi se va da în circulaţie sau se va acoperi cu un strat de protecţie: tratament  dublu, slurry seal, îmbrăcăminte asfaltică (AB2, BA16, BA25, etc).

Durabilitatea efectului de stabilizare a solurilor tratate cu stabilizatori este de 3 ani în cazul stratului stabilizat neacoperit, 5 ani în cazul acoperirii cu tratament şi de 8-16 ani acoperit cu sistem rutier. Din punct de vedere al punerii in opera, se poate evidentia un volum de lucru mult mai scazut datorita straturilor mai subtiri. Scaderea grosimii straturilor este datorata unui modul de elasticitate bine determinat, mult mai ridicat al materialului stabilizat, fata de cel al unui material nestabilizat (spre exemplu balastul, al carui modul de elasticitate este proportional cu modulul de elasticitate al terenului de fundare, depinzand si de grosimea stratului asternut). Pentru pamanturi nestabilizate modulul de elasticitate poate varia intre 50 si 100 MPa, conform ind. PD 177/2001, in timp ce pentru un pamant stabilizat, acesta poate ajunge la 300 MPa. Similar, pentru un balast amestec optimal modulul de elasticitate este de 300 MPa, in timp ce un strat de agregate stabilizat poate ajunge si la un modul de elasticitate de 1800 MPa.

Valorile maxime ale modulului de elasticitate pentru materiale nestabilizate/stabilizate